Când echipe
răsărite peste noapte în campionatul englez îşi dispută Charity Shield, sau
Supercupa Angliei, noi jucăm un amical de pre-sezon cu echipa antrenată de un
fost jucător legendar de-al nostru. Dar e bine şi aşa.
Privind cu un an
în urmă avem motive de bucurie. În ultimul meci de pregătire care a precedet
debutul în noul sezon, Hull City ne-a umilit cu scorul de 3-0. Rezultatul împotriva
celor de la Leverkusen este îmbucurător. Hull e o echipă engleză de ligă
secundă, Leverkusen e o echipă germană de primă ligă cu pretenţii în Europa.
Deci e un salt considerabil pe care putem să îl punem pe plusul de concentrare.
Acum când echipei
să spunem că îi merge bine, acum cred că ar trebui să criticaţi echipa, dar nu
la modul critic. Poate ar fi lucruri pe care Rodgers ar trebui să le îndrepte.
Mie de exemplu nu
mi-a plăcut că echipa plimbă prea mult mingae în apărare. Sau lipsa de curaj de
a verticaliza la timp, la mijlocul terenului, în atac mai ales. Poate asta ţine de
mentalitatea jucătorilor, sau de mentalitatea managerului, dar aceste lucruri
încă sunt maleabile.
La finalul zilei,
doar lacrimile uriaşului nostru prieten la revenirea pe Anfield contează.
You’ll Never Walk
Alone Hyypia!
_of_150215783ap002_joe_allen_si.jpg)
