Aseară am pierdut pe terenul lui Basel, în al doilea meci din grupele Champions League. Vroiam o victorie, pentru că urmează dubla cu Real Madrid și știu că ne va fi extrem, extrem de greu să scoatem punct/puncte. Ce să mai vorbim ... asta e realitatea și trebuie să o acceptăm.
Am jucat foarte slab. Nu mi-a plăcut deloc ce am văzut ... dezastru.
Foarte slab organizați pe teren, cu un 4-3-3 care nu dă roade nicidecum.
Am văzut o apărare care are nevoie de un lider în centru. Ani la rând i-am avut pe Carragher, Agger, iar acum Skrtel și Lovren parcă se calcă în picioare.
Prin jocurile prestate până acum, Markovic nu merită nici un sfert din cât s-a plătit pentru el, dar să nu ne grăbim.
De când lipsește Sturridge, suntem praf. Când era el, Brendan folosea doi atacanți periculoși în față, care aduceau o dublă preocupare pentru echipa adversă: Suarez și Sturridge, Balotelli și Sturridge. Acum, odată cu absența lui, doar Balo este pe acolo, care de fiecare dată când are balonul la picior, trei jucători din echipa adversă sunt lângă el.
Eu nu aș fi abordat acel 4-3-3. Am devenit celebri sezonul trecut printr-un 4-4-2 diamond, de care se vorbea și la naționala Angliei, pentru că jucătorii noștri formau nucleul acesteia. Acum, am dat-o din lac în puț. Suntem foarte des prinși în off-side la mijloc, iar pe laterale am fost inexistenți meciul ăsta.
Stăteam la finalul partidei și mă gândeam. A cui o fi vina? Ce trebuie făcut?
Sunt alături de băieți, sunt alături de Brendan, dar cred că trebuie să revină cu picioarele pe pământ și antrenorul și jucătorii, și să întoarcă roata pentru că riscăm să ratăm tot sezonul, dând cu șutul anilor de muncă și de absență din UCL, care au trecut cu greu, mai ales pentru suporteri.