Sami Hyypia, ai trait in Liverpool pentru zece ani. Este un oras dificil?Sami Hyypia: La inceputul carierei mele la Liverpool FC, Christian Ziege, Sander Westerwald si eu stateam la un restaurant cand deodata se aud impuscaturi de afara. Ne-am aruncat sub masa imediat. Cand auzi impuscaturi asta este prima reactie. Localul avea doua iesiri insa de la masa noastra nu puteam vedea nimic. Am aflat ulterior ca cineva a fost impuscat in picior.
Ai 36 de ani. Conform presei din Anglia, ai refuzat un post de antrenor inainte de a parasi Liverpool. Este putin cam straniu avand in vedere ca Liverpool este echipa pe care o simpatizezi de mic. De ce ai facut asta?
Sami Hyypia: Deoarece am considerat ca mai am multe de oferit ca jucator. Insa precum vad, crezi tot ce scrie presa.
Markus Babbel a declarat odata ca te-a gasit plangand in vestiar dupa o infrangere cu Leicester City in 2001.
Sami Hyypia: Cateodata emotiile dintr-un meci sunt prea greu de suportat. Iar cateodata ai senzatia ca nu ai dat totul pentru echipa si ca ti-a dezamagit coechipierii. In ziua respectiva m-am simtit foarte prost. Nu este rusine sa plangi in vestiar. Aceasta poveste ne arata cat de important este fotbalul pentru mine. Insa asta mi-a facut cariera de fotbalist mult mai grea.
Un fundas plangand – probabil ca nu asta este imaginea pe care fanii lui Liverpool si-o imagineaza atunci cand se gandesc la vestiarul cormoranilor.
Sami Hyypia: Probabil ca nu. Toti suntem diferiti iar fotbalul este o parte foarte importanta din viata mea. Pentru unii jucatori este doar un alt aspect al vietii iar alte lucruri sunt mai importante pentru ei. Nu am vazut multi dintre coechipierii mei plangand dupa o infrangere. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine… am avut doar o durere de burta.
Cuvant cheie: Emotii. 2001 ai devenit capitan insa ai fost coborat ulterior la statutul de vicecapitan. Sunt multe opinii in legatura cu modul in care tu ai gestionat banderola. Multi spun ca ai fost extrem de nervos dupa ce ti-a fost luata. Asa s-a intamplat?
Sami Hyypia: Mereu am fost o persoana care a luat infrangerile la modul personal. Probabil ca banderola de capitan nu a fost prea mult pentru mine insa m-am simtit putin mai responsabil pentru tot. Usurare nu este cuvantul potrivit. Am avut mai multa libertate deoarece in Anglia toata lumea se concentreaza pe capitan.
Cum ti-a transmit managerul vestea ca Steven Gerrard o sa fie noul capitan?
Sami Hyypia: Domnul Houllier m-a chemat la el in birou si mi-a comunicat decizia. Era foarte tarziu asa ca toti ceilalti plecasera. M-am intalnit cu Stevie a doua zi in timpul antrenamentului si parea putin stresat. M-am dus la el si i-am spus ca daca are nevoie de ajutor poate veni mereu sa vorbeasca cu mine. Cred ca a fost foarte usurat. Desigur, nu eram fericit insa decizia managerului a fost pentru binele echipei. In special pentru binele lui Stevie.
Ai simtit mai putina presiune dupa?
Sami Hyypia: La Liverpool trebuia sa castigam fiecare meci. Poti sa compari cu situatia de la Bayern Munchen din Bundesliga. Asa ca in Liverpool mereu am avut presiune – cu banderola sau fara.
Dupa ce ti-a fost luata banderola se spune ca tu ai ramas in secret capitanul la club. Astazi, Liverpool pare sa iti duca dorul foarte mult – si nu doar in aparare.
Sami Hyypia: In timpul carierei mele la Liverpool am spus mereu ca as fi dezamagit daca nu mi-ar duce dorul. Tin legatura cu unii dintre jucatori insa nu pot schimba situatia, eu fiind aici. Ceea ce nu vreau sa fac in public este sa vorbesc despre situatia de la clubul Liverpool. Am primit foarte multe solicitari de la presa de aici insa le-am refuzat pe toate. Stiu cum stau treburile in Anglia. Eu dau un interviu lung iar ei iau o singura propozitie si fac un mare caz pe tema asta.
Haide sa vorbim despre vestiarul din Istanbul. Repriza secunda din finala Champions League din anul 2005 este foarte cunoscuta si in Germania. Ce s-a intamplat in acele 15 minute la Istanbul?
Sami Hyypia: Dupa 0-3 in prima repriza eram cu totii dezamagiti insa Benitez era foarte optimist. Nu a urlat la noi, a fost foarte calm. A spus ca mai avem 45 de minute sa ii multumim pe fanii lui Liverpool ce erau pe acel stadion. Si erau mai multi decat cei italieni. Ei au venit sa ne incurajeze si au facut o treaba fantastica in prima repriza. Ii puteam auzi chiar si cand stateam in vestiar la pauza.
Fanii au schimbat meciul? Sau intrarea lui Didi Hamman?
Sami Hyypia: Am schimbat putin primul unsprezece. Probabil Didi a fost cea mai mare schimbare si ne-a ajutat enorm. Nu are nimic de-a face cu magia. Primul gol a fost extrem de important. Insa nimeni nu se astepta sa marcam doua goluri in repriza secunda. Cand joci impotriva unei echipe din Italia este foarte greu sa revii de la un gol diferenta. Asa ca prea multa speranta nu a existat in vestiar insa voiam sa marcam si sa nu ne lasam invinsi.
In ultimii zece ani ai avut parte de unele momente magice la Liverpool. Meciul cu Juventus, care a avut loc la 20 de ani de la dezastrul de la Heysel. A fost un meci special?
Sami Hyypia: Stevie era accidentat pentru partida de la Torino asa ca am mers la comemorare cu o zi inainte de meci in locul sau. Alessandro Del Piero, capitanul lui Juventus, a citit toate numele victimelor impreuna cu mine. A fost un moment emotionant. De obicei nu prefer o astfel de atmosfera. Insa am inteles ca este foarte important ca eu sa reprezint clubul Liverpool FC acolo. In fiecare an am comemorat alt dezastru: Hillsborough.