Dezamăgire pentru noi, suporterii lui Liverpool. Ne este dat oare să așteptăm până la capăt? Cam greu. Două puncte esențiale pierdute pe Selhurst Park, într-un meci cum ne este rar dat să vedem.
Minutul 78, 0-3. Minutul 88, 3-3. Apărarea ne-a costat sezonul ăsta, ne-a costat titlul. Nu dau vina pe jucători, dar acolo, pe linia de fund, nu prea sunt sudate lucrurile. Gândiți-vă! I-am folosit în centru pe Skrtel cu Agger, pe Agger cu Toure, pe Skrtel cu Toure, pe Sakho cu restul ... pe stânga, am început sezonul cu Enrique, apoi Cissokho, Johnson câteodată și Flanagan acum. Să vorbim de relații închegate destul de bine? Nu prea cred.
Totuși, cel mai important lucru din acest articol este cel pe care vi-l spun acum: la 3-3 m-am simțit cormoran până-n măduva oaselor, cum de mult timp nu m-am simțit. Este o adevărată bucurie că Liverpool există, iar noi, toți, suntem mândri de ea. Echipa aceasta m-a făcut să plâng, echipa aceasta m-a făcut să suport atâtea critici, echipa aceasta mi-a oferit bucuria de a simți fotbalul până-n sânge, echipa aceasta mi-a oferit momente spectaculoase ... echipa aceasta îmi va oferi în curând bucuria de a-l privi pe Gerrard cum ridică titlul! Răbdare și vom fi răsplătiți!
You'll never walk alone!