Zenit Sankt Petersburg şi Liverpool au oferit o confruntare ca la Stalingrad. Jalnicul gazon rusesc, îngheţat, mai avea puţin şi devenea teren arabil, lucru care i-a avantajat pe ruşi, obişnuiţi fiind cu astfel de condiţii. Rezultatul partidei nu este prea plăcut, având în vedere evoluţia reală a acesteia.
Toată suflarea cormorană aştepta cu nerăbdare reacţia băieţilor lui Brendan, după ultima înfrângere din Premier League. Chiar din primul minut al disputei din Europa League, Liverpool a arătat că nu plănuieşte prea mari intenţii ofensive. Totuşi, apărarea arăta că funcţionează la cotele normale. Greşeala lui Lombaerts a adus şi prima mare şansă a lui Suarez, care nu a reuşit să înscrie, rămas singur cu portarul. Probabil că o scăriţă era mult mai indicată în acel moment, decât o astfel de complicare. Zenit trece şi ea pe lângă marcarea primului gol, având o minge care a lovit bara, însă Liverpool ratează o nouă oportunitate bună de a marca, prin acelaşi Suarez, care din faţa porţii nu reuşeşte să trimită mingea între aţe. Aici trebuia să marcheze. Nu ştiu de ce s-a complicat cu schema aia. Probabil că dacă era Kerhzakov, un atacant însetat de gol, nu-şi făcea viaţa atât de grea precum şi-a făcut-o Luis.
În repriza secundă, acelaşi joc, cu Liverpool peste Zenit din punct de vedere al controlului partidei. Din nou Suarez, la incursiunea lui Downing, trimite un şut puţin pe lângă buturile lui Malafeev. Se pare că uruguayan-ul a fost cam îngheţat în această seară, din toate punctele de vedere. Cred că nici Sterling nu era prea potrivit pentru această întâlnire. Dacă vrei să te pui cu ruşii, trebuie să ai jucători masivi, cu experienţă ... nu prichindei care se consideră vedete şi de când joacă la echipa mare, aceleaşi mişcări le au la fiecare fază. Tipul ăsta de jucător trebuie introdus în ultimele zece minute, pentru a demonstra atunci că merită să joace. Pepe Reina insista în prima repriză asupra fundaşilor să nu-l lase pe Hulk să tragă, dar aceştia nu au ţinut cont de sfatul său în minutul 69, când şutul masivului jucător a ajuns sub transversala porţii ibericului, lăsându-l pe acesta fără nici o şansă de a para mingea. Cormoranii, deja puşi sub presiune, au mai primit o lovitură în minutul 72, când Semak a înscris cu ajutorul lui Glen Johnson, care a uitat că are un om în spate, pe care trebuie să-l marcheze. Mingea trimisă din banda dreaptă a traversat tot careul băieţilor noştri, ajungând din piciorul lui Semak în poarta lui Reina. Şi aşa s-a stabilit scorul final: Zenit 2-0 Liverpool.
Pe cine poţi să mai dai vina acum? Pe ghinion? Ăsta este fotbalul, dar întotdeauna există o anumită chestie sau anumite persoane, care sunt vinovate de rezultat. Oare-i tactica, aşezarea, alegerea jucătorilor, jocul, mentalitatea ... cine-i de vină? Oare-i antrenorul sau jucătorii? Nişte întrebări care vor prezenta mai apoi o multitudine de răspunsuri diferite. Totuşi, dacă vrem să ne calificăm, trebuie să facem un retur perfect. Ruşii vin să se apere în Anglia şi să ne prindă pe contraatac, doar n-or veni la chef ... sau cine ştie? Oricum, Zenit nu mi s-a părut aşa de periculoasă precum se specula. Şi ca o paranteză la final ... nu ţin minte ultima partidă în care am jucat mult mai prost decât adversarul şi am câştigat detaşat.