luni, 21 noiembrie 2011

Nevoie de continuitate


     Mult entuziasm după victoria din Londra. Ca de obicei.

   Personal recunosc că nu mă aşteptam să câştigăm pe terenul lui Chelsea, dar mă bucur că am făcut-o.

   În legătură cu meciul, nu am văzut acel derby în care echipele să joace îndârjit, după cum mă aşteptam. Doar în a doua parte a meciului s-a jucat ceva mai alert. Meciul parcă nu avea miză.

   Echipa noastră a jucat cumpătat. Era clar că nu are rost să ne ducem pe Stamford Bridge să atacăm în valuri, pentru că am fi putut fi penalizaţi. Am aşteptat greşelile adversarilor care au fost mult prea relaxaţi cel puţin în apărare. Am văzut un mult-mediatizat fundaş Terry, pe care pot să spun că e cel mai penibil pe care l-am văzut în ultimii doi ani. A greşit de multe ori pentru noi. De asemenea primul gol a venit după o greşeală a jucătorilor clubului londonez, greşeală la capătul căreia Maxi a introdus mingea în aţe pentru prima dată şi le-a dat peste nas celor care l-au criticat şi n-au avut încredere în el. În rest, în prima repriză a fost un joc nostalgic.

   În cea de-a doua repriză, jucătrii lui Chelsea au revenit pe tren mai motivaţi şi au reuşit să egaleze după un şut ratat al lui Malouda, transformat în pasă decisivă pentru Sturridge. Londonezii au pus stăpânire pe joc şi părea că victoria nu o să le scape după ce au mai creat câteva ocazii foarte importante, nefinalizate însă cu gol.

   Jocul de aşteptare şi contraatac a dat roade când Glen Johnson a adus tăcerea pe Stamford Bridge, însă doar din partea fanilor londonezilor, marcând golul victoriei.

   Mi-a plăcut că echipa a jucat tăios, a pasat bine, dar cel mai mult mă încântă rezultatul.

   S-au făcut unele schimbări neaşteptate în primul unsprezece îaninte de meci, iar acestea probabil că au făcut diferenţa.

   În primul rând Bellamy face un cuplu mult mai prolific cu Suarez, decât celalalt atacant, Carroll.

   Cuplul de fundaşi centrali era anunţat ca fiind format din Agger şi Carragher, dar a fost format din danez şi Skrtel. Cei doi s-au înţeles foarte bine.

   Maxi a dovedit că poate să joace extraordinar şi cu echipele mari, iar după părerea mea în acest moment este mai bun ca Downing.

   Henderson a fost jucat central şi s-a văzut că acolo se simte mai bine. Încă mai are multe de demonstrat.

   Glen Johnson a rulat toată banda dreptă şi efortul său a fost răsplătit cu golul care ne-a adus victoria.

   După cum am scris mai sus, părerile mele, vă rog să lăsaţi la comentarii părerile voastre despre următoarele chestiuni:

  1. Ar trebui ca de acum înainte în atac, Suarez să înceapă în cuplu cu Bellamy?
  2. Skrtel - Agger formează cel mai bun cuplu de fundaşi centrali pe care îi are Liverpool în acest moment?
  3. Ar trebui ca Glen Johnson să joace ca mijlocaş dreapta, iar ca fundaş dreapta Kelly?

LFC ROMÂNIA | Comunitatea fanilor lui Liverpool din România © 2008.