Iulie 2011.
Eram istovit după sesiune. Psihic prăbuşit.
Bine că se
terminase sesiunea, puteam să fac şi eu ce îmi place. Vacanţă, da, dar când vine
vacanţa nu prea mai ştii cum să profiţi de ea.
În perioada aia
începeam să îmi fac din ce în ce mai evidentă prezenţa pe blog. Cu toate că nu
îl descoperisem de prea mult timp.
Am cochetat în
trecut şi cu literatura, poate se vede. Nu am însă niciun studiu în jurnalism.
Sunt student la Medicină, trec în anul 4.
Revin. Stăteam pe
blog pe chat. Paul voia să îşi ia o mini-vacanţă. Atunci a sărit iepurele.
De mult îmi
doream să scriu pe un site vizitat. Am profitat de ocazie. Până să clipesc,
eram autor pe acest blog.
În urmă cu fix un
an am publicat prima ştire singur. E o ştire despre venirea lui Higuain pe
Anfield.
Paulică, îţi mulţumesc
pe această cale că m-ai ales pe mine.
Poate nu m-ai
ales tu, poate aşa a fost soarta. Eu trebuia să scriu pentru cormoranii mei!
E un vis care mi
s-a împlinit.
Cu bune şi cu
rele, aşadar, a trecut un an de când scriu pentru voi.
Un an i-aş zice „gri”.
Prefer să văd doar partea bună a lucrurilor. Am câştigat o cupă şi am fost
aproape de o alta, am surclasat echipele mari ale Angliei ( în meciurile directe ), şi ne-am asigurat
prezenţa în cupele europene.
Se putea şi mai
bine, dar se putea şi mai rău.
Din această vară,
avem în primul rând un proiect nou. Manager de perspectivă, jucători care
promit, atmosferă de vis, nu fani, ci teribilişti.
Avem tot ceea ce
ne trebuie pentru a atinge performanţa.
A trecut prea
mult timp în care am fost răniţi, cormoranii trebuie să înveţe din nou să
zboare!
Atunci când viaţa mă frânge în bucăţi, când am moralul prăbuşit, când nu mai am niciun reper, Liverpool rămâne singurul lucru din viaţa mea care mă ajută să mă ridic, singurul sprijin.
Plâng ascultând imnul şi visez că mă aflu în galerie, un anonim, o piesă dintr-o unitate care se numeşte Liverpool.
Un cult. Există Liverpool chiar dacă e ca o icoană şi pentru fiecare are o semnificaţie aparte, pentru noi toţi, Liverpool rămâne Liverpool indiferent de orice.
În acest an, nu l-am cunoscut decât de Dănuţ, când am fost la Bucureşti, dar îi propun să cunosc cât mai multi dintre voi, dacă şi voi doriţi să mă cunoaşteţi. O să vă îmbrăţişez pe toţi cu ochii închişi.
You'll Never Walk Alone, cormoranii mei!