Nu prea m-a interesat povestea cu cei 96 de morţi mai niciodată, pentru că evit lucrurile care mă sensibilizează. Oricum, morţii merită răzbunaţi, şi mă bucur că s-a făcut dreptate, deşi nu prea ştiu care e povestea...
Într-adevăr, la începutul meciului îmi venea să plâng când am văzut atmosfera de pe stadion. toţi cântând You'll Never Walk Alone. Mi-ar fi scăpat câteva lacrimi şi fraţii mei, care au urmărit meciul cu mine, şi-ar fi dat seama cât înseamnă Liverpool pentru mine, dar am reuşit să mă abţin.
După cum am mai spus mai jos, în prima repriză Liverpool şi Manchester United s-au tatonat. Nu are rost să reactualizez ocaziile irosite. Cel mai important eveniment al primei reprize a fost elimianrea lui Jonjo. Puteţi să îmi săriţi în cap, să îmi spuneţi că nu sunt suporter LFC, dar părerea mea e că a fost o eliminare meritată. Jonjo cam dispăruse din joc şi s-a ofticat poate că e absent şi a avut înainte de intrarea la Evans o intrare destul de tare şi la Giggs. Deci părerea mea este că eliminarea a fost meritată. Ador să văd un jucător că joacă tare, spre exemplu Gerrard, pune osul, dar niciodată pe osul adversarului. Jonjo mi-a plăcut când l-a aruncat în cap, curat, pe Rafael, dacă ţineţi minte. Jonjo trebuie să mai maturizeze, pentru că e clar că are clasă.
Despre goluri nu sunt prea multe de spus. Golul marcat de Gerrard a fost din elan, pe deplin meritat şi parcă aşteptat şi venit contrar modului în care aşteptatm noi curgerea jocului. A fost senzaţional. Nu prea am înţeles ce s-a întâmplat în careu la golul lui Rafael, dar despre defensivă scriu mai jos. La golul al treilea al meciului, clar nu a fost penalty. Ba dimpotrivă, Valencia merita galben pentru simulare.
Per ansamblu, arbitrajul ne-a fost defavorabil, şi sunt argumentate injuriile adresate celor de la Football Association.
Liverpool a avut ocazii clare de gol, spre deosebire de meciurile din trecut. Ocazii nefructificate însă şi date uitării de rezultatul final al meciului. Nu are rost să ne amintim cine şi în ce minute a ratat ca să nu ne învolburăm sângele şi mai tare.
Problema pe care am dezbătut-o şi pe grupul de pe Faceook, e cea a defensivei, o "defensivă tehinică" de când a venit Rodgers. Eu unul prefer o defensivă pragmatică. De ce să plimbe fundaşii mingea când treaba lor e să apere echipa? E treaba mijlocaşilor să plimbe mingea şi să aibă plămâni buni. Dacă vă aduceţi aminte, la penaltyul pe care l-a obţinut West Brom, Skrtel nu a degajat, a preferat să iese cu mingea la picior şi să caute soluţii, a fost deposedat mârşăveşte de către un jucător şi a faultat.... mă rog... a ieşit un gol evitabil; în meciul cu City de asemenea: greşeală de defensivă. În meciul cu Sunderland, cel care a centrat pentru gol, i-a depăşit lejer pe Johnson şi pe Allen pe partea stângă a defensivei. În meciul cu Arsenal, au fost de asemenea câteva greşeli care au schimbat soarta partidei. Acum, la fel, Agger a greşit la mijlocul terenului intercepţia unei mingi şi a ieşit practic un gol. (Agger s-a şi accidentat şi aşteptăm o ştire pe siteul oficial zilele următoare, să vă infomăm cât de gravă este accidentarea.)
Aşadar, în campionat Liverpool a încasat 10 goluri în 5 partide. Unde e defensiva de fier de anul trecut?
Anul trecut aveam o defensivă de netrecut dar restul echipei scârţâia, acum?
Oricum mijlocul echipei este cel mai important, fără discuţie, dar totuşi...
Mă simt bolnav după meciul de azi.
Voiam să mai spun că m-a impresionat Suso. Cred că a avut un impact pozitiv asupra jocului. Trebuie să prindă vână şi va fi mare.
Cam aşa..., îmi pare rău că după 5 etape, e adevărat neîncheiate, Liverpool e pe loc retrogradabil, dar poziţia din clasament nu reflectă meritul echipei din meciurile pe care le-a jucat. Echipa se află pe un drum bun.
Un lucru este cert: nimeni nu poate să nege că Liverpool are cei mai frumoşi suporteri din lume.