Ne obişnuisem în ultimul timp cu un moral ridicat după acele rezultate bune din cupele interne, iar după victoria de la Wolves, sondajul ce ţinea de atingerea poziţiei a IV-a luase o întorsătură rapidă. Voturile care susţineau că echipa noastră se va califica în Uefa Champions League au curs din oră în oră, iar la finalul acestui sondaj, apreciez undeva pe la 60% că vizitatorii acestui blog au considerat că Liverpool va termina pe locul patru. Oare dacă aş pune acum aceeaşi întrebare, câţi ar mai răspunde că vom atinge poziţia mult râvnită?
După partida cu Tottenham în care i-am călcat în picioare pe acei jucători, chiar dacă nu am câştigat, încrederea noastră a rămas aceeaşi. Speram că vom putea obţine un rezultat bun şi pe Old Trafford, chiar dacă în faţa noastră stătea Manchester United, o echipă care ne place sau nu ne place a fost peste noi în partida de azi.
Mai era o oră până la fluierul de start şi aşteptam cu toţii echipele de start. Ferguson a venit cu celebra lui formulă (4-4-2), iar Dalglish a aliniat şi el acolo o echipă din care nimeni nu mai înţelege nimic. De la etapă la etapă, sincer să vă spun, nu-mi dau seama cine e mijlocaş central, cine e mijlocaş la închidere, cine joacă în spatele vârfului, cum pune jucătorii pe benzi ... nu-mi dau seama ce formulă jucăm. Începi partida cu Henderson, Gerrard şi Spearing, jucători de posturi apropiate, şi te gândeşti ca tot cormoranu' ce formulă joacă ăsta? O fi un 4-4-2, un 4-2-3-1, un 4-1-4-1 sau un 4-3-3? Habar nu am!
Meciul începe, Suarez refuză să dea mâna cu Evra, iar acesta îl trage de mână, însă refuzul vine din nou. Văzând acestea, Ferdinand refuză şi el să-i strângă mâna lui Suarez, ceea ce porneşte un nou scandal. Cred că a greşit Suarezică aici pentru că totuşi, e campionatul britanic şi trebuie să fim fair-play, iar Ferguson s-a luat de el după meci. Prima repriză mi s-a părut cam echilibrată. Noi am început mai bine, am avut acel şut a lui Glen, dar după jumătatea reprizei, dracii au revenit în joc şi au avut acele momente bune care ne-au făcut să tremurăm în faţa TV-ului. Prin minutul 42 mă rugam să vină mai repede pauza ca să facă Dalglish un pic de regulă prin echipă aşa cum este obişnuit, dar m-am înşelat.
În timpul pauzei, mă gândeam şi eu ce schimbări ar putea face în echipă, cum o să abordeze repriza secundă, ţinând cont de faptul că în prima repriză s-a văzut că Liverpool aşteaptă contraatacul, aşteaptă un spaţiu liber. Iarăşi am primit două goluri datorită greşelilor, iar Kenny tot spune după fiecare meci că aceste greşeli se vor fixa la antrenamente, dar parcă sunt infinite ... să mor io'! Pe de altă parte, cu tot respectul pentru cei care îl susţin pe căoitan, dar Gerrard a jucat slab astăzi. Toată lumea se aşteaptă ca el să ridice steagul şi să înainteze, să-i ducă pe băieţi în luptă, dar am remarcat că a trimis foarte multe mingi înapoi, atunci când avea posibilitatea de a porni la atac. Am jucat foarte, foarte lent în repriza secundă, parcă am fi avut 3,4 goluri date, deşi eram conduşi cu 2-0. Dalglish a mutat prin introducerile lui Carroll şi Bellers, iar de atunci am început să mai contăm şi noi acolo în faţă. Golul lui Suarez a venit şi ăla după o greşeală a lui United, iar finalul ne-a aparţinut, dar degeaba dacă nu am reuşit să marcăm şi să aducem punctul pe Anfield.
Ca să vorbesc şi despre jucători: Enrique a fost depăşit aproape de fiecare dată de Valencia, dar să zicem că vine după o accidentare şi a fost mai greu pentru el. În etapa trecută când a lipsit, Kenny l-a băgat pe Johnson pe stânga, iar Kelly era pe dreapta, şi Fabio Aurelio, un fundaş stânga foarte bun şi foarte tehnic, era ţinut rezervă. Gândiţi-vă ce moral are el după ce vede că nici în absenţa lui Enrique nu este băgat în teren?! Spearing este un băieţaş muncitor, dar a greşit grav la golul doi. Downing nu confirmă în continuare, Henderson a fost praf şi pulbere (preluări ratate, pase greşite, dribling-uri nereuşite). Kuyt parcă avea 50 de ani că fugea extrem de greu (cred că şi Scholes îl lua la fugă). Cele mai multe s-au aşteptat de la Gerrard şi Suarez, dar şi ei au intrat în oala jucătorilor cu o prestaţie slabă.
Una peste alta, Manchester United a meritat victoria, iar nouă nu ne rămâne decât să aşteptăm pentru că nu putem face nimic. Toţi de aici vrem transferuri, dar cu cine naiba să vorbeşti ca să-i spui lui Dalglish că ai nevoie de jucători, frateee! Nu cred că mai putem prinde locul patru dacă suntem aşa de constanţi în rezultate. Ar trebui să ne mulţumim dacă câştigăm League Cup, dar în inima noastră, tot mai sperăm că se pot schimba lucrurile, iar acel spirit de cormoran nu va muri în sufletul nostru. Majoritatea vin pe aici cu schimbări de antrenor, cu alte soluţii ... cred că ar trebui să aşteptăm finalul sezonului, iar apoi vom vedea ce soluţii se vor găsi. Până atunci sperăm să ieşim cât de cât cu fruntea sus din acest campionat.