Nici nu ştiu despre ce vreau să scriu în articolul ăsta.
Înainte de toate nu ştiu cum să îmi comprim bucuria că scriu pentru voi de cîte ori am ocazia. Mereu încerc să fac articolele cât mai compacte şi concrete, pentru voi, şi personal mi-e mai uşor să fac asta decât să scriu un articol cum să zic, protocolar, jurnalistic, pentru că, şi în urma discuţiilor cu Paul, la exprimarea directa a scriitorilor blogului se rezuma menţinerea unui blog, nu în convertirea articolelor în articole de presă.
Nu pot să îmi ascund bucuria din suflet când îl văd pe Suarez strălucind în tricoul lui Liverpool. Uruguayanul, încet, dar sigur, devine liderul echipei. Nu are rost să discutăm despre o eventuala plecare a lui, pentru că o să vedeţi, nu o să se întâmple acest lucru; mă uitam mai devreme la "skillurile" lui Luis pe Youtube. Cred că are din fiecare câte puţin, cu certitudine tehnica îl desîvârşeşte şi ambiţia îl încununează. Dacă ar fi un lucru pe care cred că şi Cristiano Ronaldo l-a învăţat în timpul în care a jucat în Anglia, ar fi de îndreptat comportamentul său faţă de arbitraj, nu faţă de fair-play, ci faţă de simulări.
Ziua de mâine o să ne spună dacă Luis va fi liderul unei echipe de top, sau liderul unei echipe mediocre, dar cu siguranţă nimeni nu poate să conteste faptul că el e următorul lider al lui LFC.
Sper să ne bucurăm cu toţii de o evoluţie magnifică a spiriduşului mingicar, o evoluţie care, susţinută de Stevie, să dea imboldul necesar echipei să se impună în derbyul de Duminică.
YNWA!