Mulţi consideră că punctul culminant al victoriei cu Tottenham este reprezentat de greşeala lui Hugo Lloris, urmată de golul lui Stewart Downing. În ciuda acestui lucru, eu cred că introducerea lui Joe Allen a fost esenţială ... a fost punctul culminant despre care vorbesc.
Mă gândeam aseară dacă să mai scriu acest articol, însă am decis să nu o fac. După meci, pe pagina de Facebook a site-ului nostru, am postat o scurtă opinie în care am precizat că introducerea lui Allen a reprezentat cheia meciului cu Spurs. Spun acest lucru pentru a nu auzi comentarii, cum că m-am luat după Gerrard, care culmea, a declarat acelaşi lucru astăzi. Deci ... Eu şi Stevie suntem pe aceeaşi undă! :D
După primirea celui de-al doilea gol, Rodgers era obligat să mute. Mijlocul terenului era deseori depăşit de către jucătorii lui Tottenham, iar Brendan a simţit acest lucru. Probabil că alţii aşteptau să vadă un Sterling sau Shelvey în teren, pentru a forţa partea ofensivă, însă dacă Brendan apela la o astfel de schimbare, cred că mai primeam un gol şi nu mai marcam niciunul. Coutinho nu prea a mişcat în stânga, drept urmare, antrenorul nostru l-a scos şi l-a introdus pe Allen, pentru a aglomera puţin mijlocul terenului, acordându-i lui Stevie mai multă libertate. Spre deosebire de alţii, Gerrard profită la maximum de această libertate. Are toate calităţile pentru a profita de ea. Deci, cum spuneam, intrase Allen, iar jocul s-a mutat la cealaltă poartă, aducându-ne în final cele trei puncte, atât de necesare. O schimbare sclipitoare făcută de Brendan!
Îmi era frică de meciul cu Tottenham. Villas-Boas este un antrenor care sunt absolut sigur că va fi următorul Mourinho. Are toate calităţile şi cam aceeaşi atitudine. Este un antrenor bun, însă Rodgers l-a executat prin gândirea tactică şi mutarea făcută. Trebuie să fim mândri de antrenorul pe care îl avem. Liverpool va ajunge acolo unde merită, cu el la cârmă. So ... cheia meciului = introducerea lui Joe Allen; introducerea lui Joe Allen = gândirea tactică perfectă a lui Brendan Rodgers =>>cheia meciului = gândirea tactică perfectă a lui Brendan Rodgers. Long Live Our Brendan!