Victorie frumoasă împotriva lui Manchester United azi.
Şi mai frumos este pentru că echipa câştigă din nou, şi se apropie mai mult de alt trofeu pus în joc în acest sezon: Cupa Angliei.
E o seară specială pentru că Dirk Kuyt marchează golul 50 în tricoul lui Liverpool şi intră în compania selectă a puţinilor olandezi care ajung la această cotă în Premier League.
E bine că mai scoatem rezultate bune mai ales după ce am împărţit multe puncte vitale echipelor mici pe Anfield, de-asta articolul se numeşte "Haiduci".
Despre genul acesta de meciuri ar fi frumos să scriem articole frumoase de trei ori pe lună, nu despre meciuri nereuşite. Sunt încrezător însă că în viitor vom scrie frecvent despre victorii.
Încă mai este nevoie de întăriri la echipă, de oameni care să limpezească jocul.
Poate că meciurile slabe pe Anfield se datoreaza şi modestei atmosfere creată de suporterii cormorani, pentru că s-a văzut şi azi că o atmosferă ostilă copleşeşte orice adversar.
La meciul de azi, vreau să remarc nebunia lui Agger, modul în care evadează din apărare, e incredibil. Are nişte abilităţi de invidiat pentru un fundaş, şi după cum am mai spus, cred că este al doilea cel mai tehnic jucător după Suarez. Evoluţia danezului de azi a fost încoronată cu un gol frumos, meritat.
Charlie Adam a intrat ca rezerva, în locul lui Carragher, dar scoţianul dă echipei o nuanţă de echipă de pluton prin faulturile penibile şi gesturile inexplicabile pe care le are. E simpatic Charlie, dar Liverpool are nevoie de cineva mai bun.
Din păcate, Steven Gerrard după o oră dispare din joc, dar este de înţeles pentru un jucător de 31 de ani. Vârsta se spune că e o boală. Carragher de asemenea, e o prezenţă impunătoare pe teren, dar fizic numai rezistă, mai ales că azi a fost folosit în faţa apărării, pe un post pe care trebuia să alerge mai mult.
Şi acum o veste bună: Suarez mai are doar o singură etapă de ispăşit din suspendarea dată de FA. A fost imposibil să nu îl remarcăm în tribune. Poftim:
Parcă ar fi marcat el golurile, incredibil. Genul acesta de gesturi sunt greu de controlat şi vin dinlăuntru, spun totul despre trăirile uruguayanului.
Ar fi frumos ca el să fie în 2-3 ani liderul unei echipe căreia i se închină Anglia. Pe braţul său ar sta o banderolă cu greutate, purtată în trecut de Gerrard, Carragher sau alţi jucători legendari.
La capătul zilei, sper ca Sir Kenny să ştie cum să manipuleze această situaţie şi să menţină concentrarea şi moralul ridicat jucătorilor pentru a aduce pentru o serie lungă de meciuri, victorii.