Liverpool a ratat şansa de a urca în clasament, după ce a pierdut aseară pe terenul lui Tottenham Hotspur. Se pare că băieţii lui Rodgers continuă să întâmpine aceleaşi probleme, însă după fiecare înfrângere, putem extrage şi câteva lucruri bune, care să ne dea încredere că putem avansa. Câte ceva bun şi câteva ceva rău ...
Startul greu de partidă reprezintă una dintre problemele cormoranilor. Băieţii au început meciul moale, iar această atitudine a fost taxată de către Tottenham, care a punctat de două ori. Aşa s-a întâmplat şi la Swansea, însă atunci, cormoranii au ţinut cu greu de rezultat până au intrat în meci.
Atitudinea bună după golurile primite, o ajută pe Liverpool să revină în meci, însă în această situaţie este mult mai greu să revii. Dacă elevii lui Rodgers ar avea această atitudine încă de la fluierul de start al partidei, atunci ar fi mult mai bine.
Arbitrajul care ne supără de la meci la meci, pare a fi una dintre problemele principale pe care Rodgers le dezbate. Conform declaraţiilor acestuia, două penalty-uri i-ar fi fost refuzate lui Liverpool în partida de ieri, iar pe lângă acest lucru, al doilea gol al lui Tottenham a venit după o lovitură liberă dictată foarte uşor de Phil Dowd, la un contact minimal între Henderson şi Dempsey.
Multitudinea de şanse create este capitolul la care stăm bine. Ocaziile vin, jucătorii îşi doresc să marcheze, dar mingea nu ţine cu noi, neintrând prea des în poartă.
Finalizarea ... din nou, reprezintă principala problemă a lui Liverpool. Cum spuneam mai sus, ocaziile vin, dar nu are cine să le finalizaze. Am observat aseară, multe centrări ar fi putut veni, dar nimeni nu era în careu. Oricât ar insista Rodgers ca Suarez să joace vârf împins sau ca Enrique să joace aripă stângă, jucătorii tot la poziţia lor trag. Aş prefera să nu mai jucăm cu experimente pe posturi. Dacă nu avem atacant de careu, aş juca cu unul de la academie care joacă la echipa de rezerve doar în această poziţie, decât să-l punem pe Jonjo Shelvey atacant, aşa cum am făcut-o în ultimul meci din Europa League. De exemplu, cu Southampton aş adopta următoarea linie de atac: Downing, Suarez şi Joe Cole, în spatele lui Yesil. Poate vă miră titularizarea lui Cole, însă cred că avem nevoie în primul unsprezece şi de jucători cu experienţă, care ştiu ce înseamnă un meci puternic. Cei tineri dau mai mult randament când intră din postura de rezervă, decât atunci când intră ca titulari - părerea mea.
Jocul bun al lui Glen Johnson este remarcat şi lăudat de toată lumea. Se pare că acesta contribuie mult atât pe faza defensivă, cât şi pe faza ofensivă, ajutându-l pe Sterling să pătrundă în apărarea oaspeţilor.
Dacă mai aveţi dumneavoastră de adăugat lucruri care ţin de jocul echipei, pe care nu le-am remarcat eu, puteţi să o faceţi ...