După atâta aşteptare, am reuşit în sfârşit să obţinem o victorie frumoasă, muncită şi obţinută de băieţi în minutul 91. M-am bucurat enorm de mult pentru cele trei puncte, chiar dacă mai sunt pe aici unii care doresc ca echipa să piardă, ceea ce nu poate să scoată în evidenţă decât stupiditatea acestora. Eu nu concep să spui că doreşti ce e mai rău pentru echipă, doar ca să plece cineva. În primul rând, noi ca şi fani susţinem echipa şi trebuie să ne bucurăm atunci când câştigă, indiferent de situaţie. Că nu vă place de Kenny, nu e treaba mea, dar daţi dovadă de o mentalitate foarte proastă. Să revenim totuşi la jocul de ieri ...
Am început cum nu se putea mai bine partida, iar Maxi s-a dovedit din nou a fi omul potrivit la locul potrivit. Văd că el cu Bellamy se înţeleg de minune la asemenea faze, amintindu-ne totodată şi de golul marcat pe Stamford Bridge în acest sezon, când tot Craig i-a pasat argentinianului care a şi marcat. A urmat mai apoi cartonaşul roşu primit de Doni în mod corect zic eu, şi îmi pare rău că nu poate juca în partida cu Everton din semifinala FA Cup. Să spun că 10 % m-a bucurat această eliminare, pentru că Brad Jones primea o şansă meritată, iar penalty-ul parat de acesta i-a dat încredere. Bine ... nici execuţia lui Yakubu nu a fost prea bună, dar m-am bucurat pentru Brad, cu speranţa că va face o figură frumoasă şi în partida cu Everton de sâmbătă. Rovers au revenit în joc prin golul lui Yakubu, care nu a fost bine marcat de un jucător al nostru, iar gazdele reveneau în joc. Îmi era puţin frică pentru că jucam în zece oameni din minutul 25, ceea ce nu este uşor. La pauză, Kenny a aranjat bine echipa în teren, dar după greşeala lui Brad Jones, Yakubu nu a iertat şi a înscris din penalty. Cu toate acestea, băieţii lui Dalglish au continuat să atace uşor, uşor, iar această atitudine m-a impresionat. Când a marcat Andy Carroll am sărit în sus de bucurie, deoarece pot să spun că fostul atacant a lui Newcastle a făcut o partidă bună. Reacţia suporterilor a fost pe măsura bucuriei lui Andy, iar victoria mult dorită a venit pe Anfield.
Succesul de aseară le-a acordat băieţilor un gram de încredere înaintea marelui derby de pe Wembley, acolo unde vor reveni jucătorii odihniţi în duelul cu formaţia antrenată de Steve Kean. Nu mă aşteptam ca Liverpool să obţină cele trei puncte în meciul de ieri, mai ales datorită primului 11 aliniat, întărit de cartonaşul roşu primit în minutul 25 de Doni, care ne-a făcut să jucăm în zece oameni pentru 70 de minute. Aştept acum cu nerăbdare partida cu Everton, acolo unde va fi o atmosferă infernală. Vă asigur că aşa un meci nu aţi mai văzut de mult şi nu trebuie să-l rataţi. Doar imaginaţi-vă: un Wembley umplut de 90.000 de oameni, jumătate îmbrăcaţi în roşu, jumătate în albastru, scandări pe toată durata meciului ... de nerecomandat pentru cei care suferă cu inima. Vom vedea ce va fi, dar sperăm că băieţii vor triumfa şi se vor califica în finală, prestând un joc bun. Până la analiza acelei partide, vă doresc un rest de săptămână cât mai plăcut.