Chiar dacă băieţii cam pierd în ultimul timp, cheful meu de scris nu se stinge niciodată. Din nefericire pentru mine, ieri am fost plecat toată ziua departe de casă şi am ajuns în pătuţul meu pe la ora 2 (noaptea). Cu toate treburile avute şi cu tot arsenalul de pe capul meu, partida cormoranilor a fost pe prim plan. Telefoane peste telefoane ca să aflu evoluţia meciului minut cu minut ...
Sincer să vă spun, simţeam că vom pierde la Newcastle, ca să nu spun că eram sigur (doar nu sunt prezicător). Coţofenele au evoluat foarte, foarte mult în ultimii ani, iar acum se bat pentru un loc de Champions League, lucru la care noi încă visăm. Cam ciudată postura în care se află Liverpool ...
Cu câteva minute înainte de a începe partida, m-am interesat despre aşezările celor două echipe, iar acest 4-3-3 aliniat de Dalglish m-a dus cu gândul la disperarea din inima antrenorului scoţian, însetat fiind de victorie. Când am auzit că a dat gol Demba Cisse, iar Newcastle conducea cu 1-0, m-am bucurat. De ce? Ca mulţi alţii, m-am cam săturat de Kenny Dalglish. Am avut încredere mare în el şi îl susţineam, dar să pierzi şase partide din ultimele şapte ... e prea de tot pentru un club de talia lui Liverpool. Scoţianul de pe banca noastră e un fel de Gică Hagi: foarte bun ca jucător, dar foarte slab ca antrenor. Nu am nimic personal cu el, dar cred că toată lumea s-a săturat. Singurul lucru care îl mai ţine pe banca lui Liverpool este statutul de legendă, iar pentru acest lucru îl respectă şi suporterii. La demnitatea pe care o are, nu cred că va pleca de la echipă până la finalul acestui sezon, dar nu m-aş mira dacă nu şi-ar da deloc demisia şi o să fie pe banca noastră şi în sezonul viitor (cred că ar înnebuni câţiva băieţi de pe acest site, dacă nu toţi). S-ar putea să-l regretăm pe Hodgson :))
Din câte am auzit şi am urmărit în rezumatul partidei, am practicat un joc modest, iar Newcastle a ştiut să profite de fiecare greşeală. Cred că Pardew râde în hohote acum, cu afacerea făcută (cedarea lui Carroll şi aducerea lui Demba Cisse). Big Andy e praştie! În materie de fotbal este cam varză, iar acest lucru l-ar putea costa o plecare de pe Anfield la vară. Am văzut că l-ar fi înjurat pe Dalglish când a fost schimbat, iar acest lucru îmi demonstrează un singur lucru: Kenny pierde uşor, uşor controlul asupra vestiarului. Cartonaşul roşu a lui Reina m-a bucurat, pentru că îl vom vedea pe Doni în sfârşit, după ce a fost ignorat de Kenny pe parcursul acestui sezon.
FA Cup a rămas singurul nostru trofeu pentru care mai jucăm, dar în campionat nu mă mai interesează pe ce loc terminăm. Cert este că la finalul acestui sezon fantastic sub conducerea lui Kenny Dalglish, ne vom situa de la locul şapte în jos. Urmează partida cu Aston Villa, unde sper să văd un fotbal de calitate oferit de cele două echipe. Cu părere de rău, chiar nu mă interesează rezultatul, iar până la analiza acelei partide, vă doresc o săptămână cât mai bună şi mai roditoare pe toate planurile. You'll never walk alone!