miercuri, 14 martie 2012

ANALIZA PARTIDEI: Liverpool 3-0 Everton


   Ca de fiecare dată, pregătirile pentru vizionarea partidei au început cu 30 de minute înainte de aceasta. Mi-am aşezat fotoliul în faţa PC-ului, la dreapta ceva de băut, iar la stânga seminţe plus ceva de ronţăit. Având în vedere forma negativă a băieţilor, mă aşteptam la o reacţie vizibilă a acestora, cu speranţa că voi avea parte de un spectacol fotbalistic cum poate oferi doar fotbalul britanic.

   Aşteptam cu nerăbdare să văd echipa trimisă în teren de Kenny Dalglish, iar primul lucru observat a fost absenţa lui Charlie Adam din primul 11, jucător titularizat în majoritatea partidelor din acest sezon. Pot să spun că această mutare m-a bucurat, având în vedere dezamăgitoarele prestaţii ale mijlocaşului scoţian în ultimele partide. De asemenea, am fost mulţumit şi de echipa trimisă de Kenny în teren, aranjată într-un 4-4-2 câştigător, care este cea mai potrivită formulă pentru jocul implantat de managerul scoţian.

   David Moyes m-a uimit ca să spun aşa, prin jucătorii trimişi de el în primul 11. Fotbalişti precum Jelavic, Heitinga, Drenthe, Tim Cahill sau Osman erau ţinuţi pe banca de rezerve, într-un meci cu o asemenea greutate.

   Motivaţia jucătorilor a fost clar observată încă din primele minute. Mi-am dat seama imediat că elevii regelui vor să câştige această partidă cu orice preţ, iar jocul prestat de aceştia mi-a plăcut. Consider că am jucat pentru prima dată ca un lider al campionatului. Când a fost să atacăm, am atacat, când a fost să ne apărăm, ne-am apărat, iar mentalitatea jucătorilor privind tratarea fiecărui moment decisiv al derby-ului de pe Anfield a fost la cel mai înalt nivel. Hat-trick-ul marcat de Steven Gerrard ne-a lăsat cu gura căscată pe mulţi dintre noi, amintindu-ne de spiritul echipei care câştiga trofeul Uefa Champions League în 2005.

   Gândindu-mă la evoluţia echipei, cam toată lumea a jucat bine, spre surprinderea tuturor celor de aici. Am observat la pauza meciului surprinderea voastră pe chat, exprimată prin nedumeriri de genul: 'De ce tocmai acum jucăm aşa bine?' L-am remarcat pe Kelly care îi poate lua faţa lui Glen Johnson în viitorul apropiat fără nici o problemă. Acest jucător trebuie păstrat la acest club până la retragerea sa din activitate. De asemenea, Jose Enrique a prestat un joc excelent, atât din punct de vedere ofensiv, cât şi din punct de vedere defensiv, iar Big Andy a surprins pe toată lumea. Dacă ar marca mai des, cred că ar fi atacantul perfect. Cursele lui Downing, viziunea lui Suarez şi sclipirile lui Stevie au adus victoria meritată a cormoranilor.

   După multe meciuri de nemulţumire, sunt încântat de toate aspectele partidei de ieri, iar aici mă refer la joc, aşezare şi tratarea momentelor cheie ale duelului cu Everton. Totuşi, îmi este frică de evoluţia echipei din meciurile viitoare. Avem nevoie de constanţă în rezultate şi de goluri pentru a termina sezonul pe cai mari. Poate vom mai avea parte de meciuri slabe până la finalul acestui sezon, dar TREBUIE să rămânem alături de echipă, iar recompensa va veni cu siguranţă. Până la analiza viitoarei partide ... You'll never walk alone!

LFC ROMÂNIA | Comunitatea fanilor lui Liverpool din România © 2008.