Am spus-o demult: Adio Big4, revenim peste un sezon. Din păcare echipa se afundă tot mai mult.
Multe priviri şi multe gânduri s-au întunecat în ultimele minute ale meciului. Explicabil...
Nu foarte frecvent i s-a întâmplat lui Liverpool să fie echipa care face surprize proaste după ce conduce cu 2-0.
Totul s-a dus de râpă după ce jucătorii au avut pentru nenumărata dată senzaţia că şi-au acontat punctele. Nu e prima dată când echipa adversă joacă singură finalul de meci. Cormoranii noştrii renunţă la luptă.
E absurd.
Părerea mea subiectivă este că Sir Kenny ar trebui să îşi dea seama că planul lui pe termen lung se depresurizează odată cu rezultatele slabe şi cu contestaţii venite, pe drept, din partea suporterilor.
Cu tot dispreţul pe care îl aveţi pentru echipele din vârful clasamentului, trebuie să recunoaşteţi că ele au o coloană cerebrală. Jucătorii au roluri, responsabilităţi, deci sarcini pe care le îndeplinesc fără să discute.
La Liverpool nu văd nimic. Doar sclipirile de geniu ale unui sau altui jucător mă fac să ridic sprâncenele.
Oricum, ca de fiecare dată prefer să încheie într-o notă optimistă. Sunt jucători care arată ca adevăraţi lideri şi aici îl iau în vizor pe Suarez.
Am încredere că el şi băieţii talentaţi de la club vor scrie istorie în anii ce urmează.